Noapte de noapte

Din cer

un intuneric infinit isi intinde bratul
lung si subtire,

se cufunda in parul meu,
Trece prin umerii mei ascutiti, fara sfarsit,
Inchina stelele una cate una din frunte,
Indurerat,

ca un parinte,
Binecuvantand calea de raze.
Memoriile curg ani lumina,

curg lacrimi lumina,
Curg lin, strapungand in liniste al meu piept

Ca stelele candva incinerate,
Inca mai curg, inca mai dor, luminoase.Celalalt brat, tine luna departe..
Cu degete dense de nori ii acopera fata sticloasa,
Din negrul celest

atatia ochi au sa se inchida!
Din negrul intens,

cer indurare nou nascute dorinte
Memorii vor fi – condamnate la moarte,

Susurand pe trupurile noastre

Insetate.
Instelate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *