Mai

Torcând iubirea toată-n fir subțire,
Fuior de raze ghemuiește în taină,
La pieptul cald al Lunii adormite
Nori de azidă și sidef
Când îi e somn, lumina se strecoară-ncet,
ca un dor în cuibul său de pene ,
de piept , de Cer și de Pământ
Veșnic și adânc …
de vânt, de Zbor și de avânt
Din ce în ce mai eu,
Din ce în ce mai tu,
Mai gol, mai simplu și mai cânt.

1 Comment

  1. Dragos says: Reply

    Foarte frumoasa 🙂 La fel ca si scriitoarea, sensibila si profunda

Leave a Reply