Când

Culori şi sunete desprinse de scoarţe
Uscate din ce în ce mai intens
Spre moarte-ndreptate, tremurânde
Palme
Obrajii-mi amorţesc.

Şi linii tot se adâncesc
De amintire, în ei.
Când
Seara dezveleşte
Greutatea paşilor tăi

Umbre de luna lipite de străzi
Doar o clipă poate cerne iubirea.
Din miliardele de ani întunecaţi
Lumina.

3 Comment

  1. b says: Reply

    nice

  2. Dar amortita inca simti,
    Cum pasii s-au oprit.
    Ai vrea,
    Dar nu te uiti.
    Astepti sa auzi un toc,
    Venind…

  3. 🙂 merci

Leave a Reply