Când

Culori şi sunete desprinse de scoarţe
Uscate din ce în ce mai intens
Spre moarte-ndreptate, tremurânde
Palme
Obrajii-mi amorţesc.

Şi linii tot se adâncesc
De amintire, în ei.
Când
Seara dezveleşte
Greutatea paşilor tăi

Umbre de luna lipite de străzi
Doar o clipă poate cerne iubirea.
Din miliardele de ani întunecaţi
Lumina.

Si daca tu nu esti aici, e toamna

Si daca tu nu esti aici, e toamna.
Cu frunze de rugina abia atinse,
Cu lacrimi, pe pleoape de plopi, prelinse
Cu priviri de raze difuze, in pamant cazute

Si daca nu esti tu aici, e rece.
E vantul ce-mi erodeaza sufletul
Sunt eu, cu bratele impletite la pipet
Cu buzele vinete. singure.

Şi dacă tu nu eşti aici, e toamnă
Mi-a fost frică mereu să te privesc primăvara,
Mi-a fost frică, da.. şi toamna dezgolit de mort
Mi-a fost prea greu sărutul tău pe frunte,
Că să o mai pot descrunta.