Mâine

Să nu măsori în paşi drumul spre tine
Şi nici în gânduri visul nostru.
Să nu mă pierzi pe buze într-un nume
Şi forma să nu mi-o rătăceşti în palme.
Să nu mă cauţi în lumina fericirii,
Când în linişte şi umbră zac.
Să nu mai numeri petalele iubirii,
Căci în faţă morţii toate tac.
Să nu mă-neci în adevăr când restul mint,
Să nu măsori în clipe timpul nostru.
Să nu mă minţi că viaţă e-o minune,
Când şi vorbele încep să-şi piardă rostul.

Minuni

Sunt atatea minuni stinse de valuri,
Ca foc mi-as dori sa fie, nu apa.
Si marea pe rug cerul sa-l arda,
Seninul incins e-o rosie pata.

Si atatea lumanari ce ard poeme,
Iubiri sunt cenusa stropita cu vin.
Secrete scapate de sub zavoare supreme,
Dogoare de surd si pustiu.

Atatea soapte purtate de vant
Ca tacerea ma face sa mint.
Atatea pietre aruncate in gand
Spre al visului orizont lin.